Ceaţă, vânt, zăpadă şi tăcere,
Raza lunii fîlfîie tacut.
Inima c-o molcoma durere
Îsi aduce-aminte de trecut.
Spulberat, omătul se despica.
Pe-aşa lună, eu, pe-ascuns ieşit.
Îndesîndu-mi cuşma de pisică,
Casa parintească-am părăsit.
Iaraşi sunt în locurile mele.
M-au uitat? Sau minte mă mai ţin?
Stau mîhnit, ca un gonit de rele,
Reîntors la vechiul meu camin.
Cuşma mi-o framînt fara cuvinte,
Sufletul prin gînduri mi-l deşir
De bunicii mei mi-aduc aminte
Si de-nzapezitu cimitir
Toti vom fi acolo poti sa sameni
Viata ta cu ras si cu tumuls
Pentru asta trag asa spre oameni
Si-i iubesc pe toti atat de mult
Pentru asta inima mi moarta
Cand privesc al anilor prapad
Vechea casa cu un dulau la poarta
Parca stiu ca n-am sa o mai revad
Vechea casa cu un dulau la poarta
Parca stiu ca n-am sa o mai revad
Iti place ce ai vazut? daca da, click mai jos pe Like / Imi place sau Trimite si prietenilor tai
